Poheme

Descriere

Gellu Naum (1 august 1915, București – 29 septembrie 2001, București) a aparținut ultimilor mari suprarealiști europeni. Gellu Naum a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul „Dimitrie Cantemir” din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în „Cuvântul”.

Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Ablard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de Andre Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe Andre Breton să afirme: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”.

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privațiuni și tăcere. Își câștigă existența din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Henri Stendhal, Franz Kafka etc.). După1968 poate publica din nou. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată dar târzie recunoaștere.

Este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția. Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununate cu premii importante (Premiul special al Uniunii scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, 1999; The American Romanian Academy Arts award, 2002 s.a.). Se stinge din viață la 29 septembrie 2001. Ca și Andre Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezie, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.